Nu întîmplător am discutat dosarul Dilemei, intitulat „Printre culori”, la radiocenaclul de vineri, 22 august 2025, al emisiunii Dilematicii. Septembrie, cu-o ușoară nostalgie stănesciană, vine în întîmpinarea medieșenilor c-un suflet în culoare – cel al artistei în devenire Cătălina Părău, elevă în clasa a XII-a la specializarea științele naturii, intensiv engleză, la Liceul Teoretic „Axente Sever” Mediaș, care a debutat de curînd cu o expoziție de pictură la Muzeul Municipal Mediaș. Sub privirea și îndrumarea curatorului Sorin Pănăzan, cu al său ochi al estetului, profesor și artist plastic, Cătălina ne-a vorbit cu modestie și sinceritate la vernisajul de joi, 11 septembrie 2025, sub genericul „Suflet în culoare”. Mai mult decît atît, datorită bunăvoinței ei, tablourile Cătălinei pot fi contemplate și în galeria noastră virtuală, la finalul articolului.

Interviu cu Cătălina Părău, artist plastic în devenire

În primul rînd, felicitări pentru tot ceea ce faci. De cît timp pictezi și cum ai început să pictezi?
„Mulțumesc! De la vîrsta de 14 ani am început să pictez mai serios. De cînd eram mică, pictura a fost o pasiune pentru mine, a fost mereu ceva cu care am rezonat. La 14 ani, în clasa a 8-a, am realizat primul meu tablou mai serios.”
Ai avut vreun mentor?
„Da, pe domnul Sorin Pănăzan, care mi-a fost profesor de desen la Școala Gimnazială nr. 7 din Mediaș și m-a îndrumat. Cumva, el mi-a pus bazele.”
Acum urmează o întrebare dificilă pentru filozofi. De ce pictezi?
„Pentru că vreau să am un mijloc de a reda ce am eu în suflet. Unii o fac prin muzică, eu o fac prin pictură. E ceva care mă relaxează… o stare aparte: ai o liniște interioară, ești concentrat pe ceva, pot să zic că e un fel de meditație. Ca și cum pînza te înțelege.”
Care mod de exprimare crezi că îți e mai aproape de inimă? Pictura sau alt hobby?
„Pictura e clar cea mai apropiată de inima mea, dar și muzica mă ajută foarte mult. Am început să cînt la flaut, dar ascult și foarte multă muzică. Și asta e un mod de a mă exprima.”
E vreo legătură între muzica pe care o asculți și picturile tale?
„E o legătură, ele merg mînă în mînă. Eu nu pot să pictez fără să ascult muzică. Tot timpul cînd pictez ascult muzică, ascult exact ceea ce simt că se potrivește cu mine. Pot să zic că și muzica joacă un rol important în procesul meu de creare a unui tablou, pentru că influențează starea pe care o simt și modul în care o transmit.”
Muzica, deci, e o inspirație pentru tine. Ce alte inspirații mai ai?
„O inspirație mare este să văd frumosul în orice. Asta este o idee fundamentală pentru mine: să văd frumosul în micile lucruri. Am tablouri chiar și cu o cireașă care cade în apă, un lucru banal, dar micile detalii mă inspiră foarte mult. Pînă și cum o rază de soare trece printr-un pahar sau o flacără care arde mă fascinează.”
Am văzut că ai un apetit pentru legume și fructe în tablourile tale, aș spune chiar că usturoiul și ceapa sînt arhiprezente. E vreun mesaj în spatele acestor elemente?
„Cred că asta este într-un fel legat de subconștient. Ceapa, usturoiul, fructele și legumele, în general, reprezintă o parte din natură și, în fond, o altă formă de viață, lucru de care eu sînt foarte atrasă. În ochii mei, lucrurile astea sînt inocente, sînt pure, deși e ciudat să spui despre o ceapă că e inocentă sau pură, dar eu așa văd lucrurile.”
De ce nu și animalele?
„Pictez și animale. Mă atrag mult păsările, în special papagalii, pentru că au un penaj foarte colorat și expresiv. Și cînd văd un papagal în viața reală, trebuie să mă opresc și să-l admir. […] Mă fascinează faptul că există ființe cu nuanțe atît de vibrante și puternice. Natura poate să fie atît de frumoasă și de colorată.”
Văd că nu pictezi portrete. De ce nu?
„Nu, nu pictez portrete, nu m-a atras niciodată asta. Sînt de părere că natura statică, peisajele, pot transmite o stare total diferită, o stare pe care nu știu dacă aș putea s-o redau printr-o expresie facială.”
Ce stări exprimi de obicei prin picturile tale? Ce vrei să transmiți?
„În primul rînd, vreau să transmit lecții pe care le-am învățat eu de-a lungul timpului. Sînt lucruri pe care fiecare persoană ar trebui să le experimenteze. Sînt anumite stări pe care nu le poți înțelege decît dacă ai trecut prin ele. Eu exprim astfel de stări și știu că atunci cînd cineva care a trecut prin trăirile respective îmi vede tablourile, le înțelege. Și eu am pățit să privesc un tablou, să ascult o melodie, să citesc o poezie și să înțeleg din prima despre ce a fost vorba, deși era un mesaj ascuns. Asta încerc și eu să redau: niște simțiri pentru oameni care au trăit cîndva ca mine.”
Ai crezut vreodată că îți sînt greșit interpretate tablourile sau mesajele din spatele lor?
„Nu cred că există interpretare greșită. Vreau ca fiecare să înțeleagă pictura în felul său. Sînt convinsă că de multe ori oamenii îmi văd pictura, dar nu în viziunea mea. Așa că nu mă deranjează dacă sînt interpretate «greșit», pentru că nu există așa ceva.”
Aș dori de la tine o perspectivă de critic: cum privim corect un tablou?
„Deși nu m-am gîndit niciodată la asta, cred că o pictură care rezonează cu tine te va atrage din prima. Cînd intri într-o cameră plină de tablouri, unul îți va ieși în evidență. Atenția la detaliu este foarte importantă atunci cînd te uiți la o pictură, pentru că unele elemente nu se observă la prima privire. Metoda potrivită de a privi un tablou este cu multă atenție.”
Ce tehnici de pictură folosești?
„Eu folosesc două tehnici: vopsea acrilică pe pînză și ulei pe pînză. Se lucrează diferit în fiecare. De exemplu, vopseaua acrilică se usucă mult mai repede, ceea ce îmi permite să adaug mai multe detalii sau să pictez straturi suplimentare. Uleiul, pe de altă parte, se usucă foarte greu, multe tablouri de aici nu sunt complet uscate. Asta mă obligă să lucrez în mai puține straturi, dar prefer totuși uleiul, pentru că arată total altfel, lasă o impresie mult mai naturală.”
Desenezi sau doar pictezi?
„Nu desenez. Cînd eram mică eram mult mai atrasă de desen, dar am descoperit pictura, care mi-a plăcut mai mult.”
Abia acum observ tablourile acestea de dimensiuni foarte mici. Ce ne poți spune despre ele?
„Am făcut multe picturi micuțe. E o poveste amuzantă: căutam pînze pe internet, am dat de aceste șevalete cu șasiu și eram foarte intrigată, mi s-a părut interesant să încerc. Am făcut primul tablou și am realizat că îmi place să lucrez pe dimensiuni atît de mici, așa că am continuat. Mi-am dat seama că, paradoxal, sigur vor ieși în evidență astfel de tablouri, deși nu asta intenționasem. […] Sînt altceva. Nu te duci la muzeu să vezi așa ceva, în galerii sînt expuse de obicei tablouri de dimensiuni mari.”
Ai menționat muzeele. Mergi la expoziții?
„Da, merg la muzee cînd am ocazia, deși nu se ivește foarte des. Ăsta era unul dintre subiectele care mă stresau oarecum. Dacă sunt întrebată ce pictori mă inspiră, nu aș ști ce răspuns să dau. Nu mă inspiră niciun pictor în mod special, pentru că încerc să transmit ce doresc eu și să fiu, pe cît se poate, originală.”
Deși nu te inspiră artiști, consideri că ești afiliată vreunui curent artistic? Există o direcție estetică ce te-a marcat în mod deosebit?
„Cu toate că nu consider că sînt influențată în mod direct, trebuie să-l menționez pe artistul Lucian Prună, fiindcă mă impresionează picturile și stilul său, îi apreciez originalitatea. Văzusem și cîteva lucrări de-ale sale, de dinainte de a adopta tema obiectelor moderne, ale vieții cotidiene, în picturile sale. […] În plus, pot să spun că cel mai mult mă atrage stilul renascentist.”
Dintre toate tablourile tale, există vreunul care îți place cu desăvîrșire?
„Cel mai apropiat de sufletul meu este cel cu fluturele care ia foc (n. ed.: „Atracție fatală”, 2025, ulei pe pînză). Cred că este cel mai expresiv și pentru mine are cel mai puternic mesaj.”
Te-ai jucat aici cu un colorit cald, cu tonuri portocalii, dar și cu tușe de negru. Cum îți alegi nuanțele pe care le folosești?
„În funcție de subiectul pe care îl aleg. Dacă consider că o anumită combinație de culori captează atenția și creează un impact puternic, atunci o folosesc. Cam așa îmi aleg eu nuanțele.”
Pentru tine contează mai mult culoarea sau obiectul reprezentat?
„Consider că cea mai importantă este cromatica. De multe ori am subiecte banale, cum ar fi o cireașă, o felie de lămîie, dar culorile fac diferența.”
Putem trasa multe paralele între arta plastică și arta cinematografică, cea a peliculei. Vizionezi filme? Au acestea vreo influență asupra picturii tale?
„Au existat unele filme la care m-am uitat și care m-au lăsat cu o stare neplăcută. Genul meu preferat este filmul de război, filmele istorice. De obicei au o poveste tristă, cu impact emoțional puternic, deci pot spune că da, multe filme m-au influențat în creația mea.”
Ce citești?
„Dintre toate formele de artă, literatura mă atrage cel mai puțin.”
Cum ești privită, crezi că e neobișnuit ceea ce faci? Actul creației, pictura, nu e ceva comun, nu facem asta zi de zi. Cum te raportezi la munca ta?
„Mult timp lumea nu prea avea așteptări cînd le povesteam despre pictură, aveau impresia că e un simplu hobby. Apoi, după ce le arătam tablourile mele, rămîneau uimiți și înțelegeau că pentru mine reprezintă mult mai mult de atît. Consider că e ceva puțin mai neobișnuit.”
Ești susținută?
„Da, în special de familia mea și de prietenii mei. Postez și în mediul online destul de mult, iar ei mereu mă ajută cu un like, un share… pentru ei e ceva banal, dar eu chiar apreciez gestul lor, îmi dă motivație să continui ceea ce fac.”
Referitor la actul tău de a picta: ai vreun ritual, vreo rețetă? Cum realizezi un tablou?
„Mai întîi îmi pregătesc toate materialele – vopselele, paleta, cîrpa, pensulele… Pe urmă, o treabă foarte importantă pentru mine este alegerea dimensiunii pînzei. Apoi îmi așez șevaletul. O chestie mai ciudată pe care o fac este să-mi miros pînzele noi. Mirosurile naturale mă atrag mult. Încep pictura propriu-zisă cu o schiță a subiectului, apoi continui cu straturile. Încep cu forme simple, niciodată cu umbre sau detalii.”
Mi-ai descris pașii practici, cei care au legătură cu palpabilul. Însă, în ceea ce privește componenta nevăzută a unui tablou: mesajul creației îl ai în minte înainte să te apuci de pictat sau acesta se dezvăluie pe parcurs?
„Mesajul mi se conturează în minte atunci cînd caut inspirația de a picta. Cînd găsesc imagini cu care rezonez, știu ce vrea să spună și ce vrea să fie tabloul pe care îl voi picta.”
Crezi că îți găsești mai degrabă inspirația în mediul virtual decît în realitate?
„Nu. De multe ori îmi rămîne în minte o anumită imagine din viața mea de zi cu zi. Ideea pornește din viața reală, dar în mediul virtual se amplifică.”
De ce acum un debut artistic și nu mai devreme?
„Am mai expus, dar nu am avut niciodată o expoziție personală. Primul meu tablou expus a fost în clasa a 6-a, tot aici, la Muzeul Municipal Mediaș, cînd aveam 12-13 ani, fiind atunci îndrumată, ca și acum, de dl Sorin Pănăzan. Dînsul organizează expoziții cu lucrările elevilor de la școlile unde predă. Apoi, în clasa a 8-a, am mai expus un tablou și mi-am dat seama că pot face ceva de calitate dacă îmi dau silința și, încet-încet, am prins drag de asta. Așadar, deși am mai avut două apariții publice pînă acum, consider că acesta îmi este adevăratul debut. Nu am debutat mai devreme fiindcă abia acum s-a ivit ocazia, acum am avut contextul potrivit.”
Crezi că există public cultural cu afinități pentru artă în orașe mici, așa cum e Mediașul?
„Eu cred că și în orașele mici poți găsi o comunitate frumoasă, care să aibă o latură sensibilă pentru artă. Nu sunt descurajată de lucrul ăsta, de faptul că Mediașul e un oraș mic. Calitate peste cantitate. Și dacă nu sînt mulți oameni care să vină la expoziție, eu sînt mîndră de mine că am reușit să realizez asta și că îmi sînt alături oameni care mă susțin.”

Expoziția temporară de pictură „Suflet în culoare”, curatoriată de prof. Sorin Pănăzan, conținînd lucrări ale artistei Cătălina Părău și fiind găzduită de Muzeul Municipal Mediaș, poate fi vizitată pînă joi, 25 septembrie 2025.

Interviu realizat de Raul Kovacs. Transcriere de Sarah Corniș. Fotografii de Ștefania-Maria Szasz.