Dilemablog
Blogul nostru e un fel de refugiu pentru dilematici de toate tipurile: nostalgici, melancolici ori flegmatici, sanguini sau chiar colerici, melancomici ori tragicomedici. Oricine își găsește locul, confortul și plăcerea la vreuna dintre rubricile noastre: că-i film, carte, teatru, muzică sau orice altceva, dilemele au fost, sînt și vor fi aici.
Toate postările
-
Don’t cry for me… Brazil
Lansat în 1985, „Brazil” este, pe de-o parte, cel mai ambițios, mai inteligent și mai bun film al lui Gilliam. Pe de altă parte, este cel mai „1984-esque”, orwellian, „kafkaesque” film văzut de mine pînă acum și cred că singurul pe care îl voi vedea. În cele aproape două ore…
-
IA nu ne va înlocui… cred
Inteligența artificială este tot mai des întîlnită în prezent, iar cea mai de actualitate este cea generativă, precum ChatGPT, Claude și Gemini. Aceste modele de IA par că sînt omnisciente, dar, de fapt, le place foarte mult să halucineze.
-
Ecce Homo!
Întîi mai 1923, se naște la București caricaturistul, laureat al premiilor de la Cannes și creatorul Omulețului, numit și Omulețul lui Gopo, Ion Popescu-Gopo. Acesta a studiat la Academia de Arte din București, pe care nu a absolvit-o, urmînd pe urmă un curs de formare la Moscova. Gopo și-a început…
-
Nimic nou sub soare
Dar, desigur, nu ne place să ne gîndim la noi înșine ca la niște ființe previzibile. Preferăm varianta în care sîntem complecși, nuanțați, greu de descifrat. Și probabil că sîntem. Doar că această complexitate se manifestă, în mod curios, prin repetarea foarte consecventă a acelorași tipare.
-
noi muncim, noi nu gîndim!
caligramă în creion (portret George Orwell), 210 x 297 mm, Maria Sîmboan, mai 2026 – „A vorbi fără a gîndi este ca măcăitul unei rațe”
-
Noi iubim, noi nu gîndim
Așteptarea persoanei iubite nu era doar o pauză între întîlniri, ci o dovadă a răbdării și a dorului, un timp în care sentimentul creștea, chiar și în absență, și nu se consuma în grabă. Ajungem să ne trăim propriile emoții doar pentru a arăta bine în fața celorlalți, și uităm,…
-
Desenînd cu pătrățele mici
Pixel art… Mă refer la pixel art. Fie că este numit mozaic, artă de tapiserie, pictură, desenare cu pătrățele mici, LEGO sau voxel art, a fost mereu aici și va rămîne un stil artistic experimental folosit pentru a evoca diverse stări și sentimente, folosind tehnici specifice.
-
Cînd nu vom mai fi copii…
Filmul urmărește mai multe povești care se întrepătrund, toate gravitînd în jurul aceleiași idei: plecarea. Occidentul nu e prezent aproape deloc ca spațiu real, ci ca proiecție, un loc în care „se poate”. Personajele nu trăiesc neapărat în România, ci într-un fel de anticameră a plecării, unde fiecare relație, fiecare…
-
Ecoul rîsului uman
În final, n-am acceptat acel răspuns vag pe care l-am primit și poate că flacăra nevinovatei curiozități copilărești a produs o scînteie în sufletul meu atunci cînd am început să fac o scurtă cercetare pentru acest articol. Poate că rostul vieții este, de fapt, să găsim o explicație tuturor întrebărilor…
-
L’humour est mort, vive l’humour!
Totodată, se poate pune întrebarea: De ce rîdem la „meme”-uri? Majoritatea „meme”-urilor par a fi doar niște imagini aleatorii, cărora li s-a atașat un text care nici acela nu are vreo noimă. Un posibil răspuns este caracterul simplu de înțeles/neînțeles al imaginii. Fie că înțelegi ceea ce vezi, fie că…
-
comédie mare, monșer!
caligramă în creion (portret I. L. Caragiale), 210 x 297 mm, Maria Sîmboan, aprilie 2026 – „Sînt vechi, domnule!” (mottoul revistei Dilema)
-
Dialog filmologic. „Cazul Samca”
Iubiți cineaști și cinefili, vă invităm la un schimb de opinii despre un nou film românesc care încă rulează în cinematografele din țară, „Cazul Samca” (2026, r. Horia Cucută și George ve Gänæaard), în care sînt expuse două perspective, din domeniul literaturii (autoare – Sarah Corniș) și al cinematografiei (autor…