Categorie: negru pe alb
-
Nimic nu-i întîmplător
Sînt conștientă că mintea poate construi povești chiar și acolo unde există doar întîmplări fără legătură. Știu că probabilitatea explică multe, că memoria este selectivă și că uneori acordăm prea multă importanță unor detalii. Cu toate acestea, nu mă grăbesc să renunț la convingerea mea.
-
Tăcerea mieilor
Omul care vorbește prea mult și omul care tace prea mult pot fi, în mod paradoxal, la fel de nesiguri. Primul își verifică existența prin ecoul pe care îl primește. Al doilea încearcă să evite ecoul. Între ei se află vorbirea, nu ca un simplu instrument prin care transmitem informații,…
-
Între timp…
Uneori s-au schimbat tocmai acele lucruri despre care spuneai, cu o convingere admirabilă, că nu se vor schimba niciodată. Avem, în general, o idee destul de teatrală despre schimbare, căci ne imaginăm revelații, despărțiri definitive, începuturi spectaculoase și decizii luate într-o lumină potrivită. Viața reală are, totuși, mai puțin simț…
-
Cercul poeților dispăruți
Dar poate cea mai sigură probă a pasiunii rămîne perseverența ei în singurătate. Există un moment în orice preocupare sinceră în care dispare publicul.
-
De bun-simț și de prost gust
Fără critică n-am avea știință, fiindcă nicio ipoteză nu și-ar întîlni contradicția, n-am avea democrație, fiindcă puterea s-ar confunda rapid cu infailibilitatea, n-am avea nici măcar prietenie autentică, fiindcă singurii oameni care nu ne contrazic niciodată sînt, de regulă, cei care au încetat să ne mai asculte.
-
Prea devreme, prea tîrziu
Nu mă refer la infantilitate sau la refuzul de a crește, ci la capacitatea de a rămîne deschis în fața lumii. De a te mai mira. De a te bucura fără să ironizezi imediat bucuria respectivă. De a privi în jur fără nevoia compulsivă de a transforma totul într-o analiză.…
-
Nimic nou sub soare
Dar, desigur, nu ne place să ne gîndim la noi înșine ca la niște ființe previzibile. Preferăm varianta în care sîntem complecși, nuanțați, greu de descifrat. Și probabil că sîntem. Doar că această complexitate se manifestă, în mod curios, prin repetarea foarte consecventă a acelorași tipare.
-
Noi iubim, noi nu gîndim
Așteptarea persoanei iubite nu era doar o pauză între întîlniri, ci o dovadă a răbdării și a dorului, un timp în care sentimentul creștea, chiar și în absență, și nu se consuma în grabă. Ajungem să ne trăim propriile emoții doar pentru a arăta bine în fața celorlalți, și uităm,…
-
Ecoul rîsului uman
În final, n-am acceptat acel răspuns vag pe care l-am primit și poate că flacăra nevinovatei curiozități copilărești a produs o scînteie în sufletul meu atunci cînd am început să fac o scurtă cercetare pentru acest articol. Poate că rostul vieții este, de fapt, să găsim o explicație tuturor întrebărilor…
-
E(c)lipsă de sens
Viața are un mod al ei de a se întîmpla, complet independent de planurile noastre, iar noi obișnuim să credem că identitatea noastră e un obiect fix, ca o piesă de mobilier pe care o pui într-un colț și rămîne acolo. Identitatea o percep, totuşi, ca pe un proces. O…