Autor: Sarah Corniș
-
Nimic nou sub soare
Dar, desigur, nu ne place să ne gîndim la noi înșine ca la niște ființe previzibile. Preferăm varianta în care sîntem complecși, nuanțați, greu de descifrat. Și probabil că sîntem. Doar că această complexitate se manifestă, în mod curios, prin repetarea foarte consecventă a acelorași tipare.
-
Cînd nu vom mai fi copii…
Filmul urmărește mai multe povești care se întrepătrund, toate gravitînd în jurul aceleiași idei: plecarea. Occidentul nu e prezent aproape deloc ca spațiu real, ci ca proiecție, un loc în care „se poate”. Personajele nu trăiesc neapărat în România, ci într-un fel de anticameră a plecării, unde fiecare relație, fiecare…
-
E(c)lipsă de sens
Viața are un mod al ei de a se întîmpla, complet independent de planurile noastre, iar noi obișnuim să credem că identitatea noastră e un obiect fix, ca o piesă de mobilier pe care o pui într-un colț și rămîne acolo. Identitatea o percep, totuşi, ca pe un proces. O…
-
Generația Cișmigiu
De la primele întîlniri cu liceul amplasat în apropierea parcului Cișmigiu, la poreclele date profesorilor (printre care se numără și Camil Petrescu, apropo), concursuri școlare, pățanii trăite alături de colegi, primele iubiri, emoțiile bacalaureatului și pînă la reîntîlnirea de 20 de ani de la absolvire, „Cişmigiu et Comp.” te plimbă…
-
Te iu…
Există, totuşi, şi rare momente în care sînt mai puțin preocupată de ceea ce iubesc eu, şi îmi permit să observ ce iubesc cei din jurul meu. Este o adevărată plăcere să văd oamenii pe care-i iubesc, iubind la rîndul lor cîte ceva. Și poate că e o plăcere și…
-
Mergem înainte
Suspectez că asta e, de fapt, dilema generației noastre. Mergem înainte, dar nu sîntem siguri că știm încotro. Și, în același timp, ne uităm înapoi fără să vrem să ne întoarcem cu adevărat. Schimbarea nu ne mai sperie prin necunoscut, ci prin ritm. Prin faptul că nu ne lasă timp…
-
Repet, deci exist
Zilele trecute, turnam apă fierbinte peste un plic de ceai și m-a lovit ideea absurd de serioasă că ăsta e singurul ritual stabil pe care îl mai am. Două minute de infuzat, o linguriță de miere, o felie de lămîie. Atît. Mă gîndeam că, dacă m-ar filma cineva, ar părea…
-
Fluturi
Cînd eram mică, timpul avea altă consistență. O vară părea nesfîrșită. O zi de școală era o epopee. Așteptarea Crăciunului era o eternitate. Și, cumva, în acea întindere lentă de ore și minute, exista o pace. Pe măsură ce am crescut, timpul s-a micșorat. A devenit o haină care nu-mi…
-
Nonsens cu sens
Este fascinant să realizezi că, oricât de mult am încerca să fim stăpâni pe gîndurile și deciziile noastre, există o parte din noi care ne-o ia mereu înainte, care știe și simte înainte ca rațiunea să intervină. E ca și cum în noi ar locui un regizor nevăzut, care aranjează…
-
Fulger și arcuș
În plin sezon estival, cînd lumea aleargă spre mare sau se risipește prin festivaluri de bere artizanală și muzici electronice, m-am trezit, de bunăvoie și nesilită de nimeni, în Biserica Evanghelică „Sfînta Margareta”, la un cine-concert cu titlu șocant de poetic: „O filă de nebunie”.