Autor: Sarah Corniș
-
Primii oameni
O relație încheiată poate fi așezată, în cele din urmă, în trecut. Poate fi privită, analizată, regretată și, după un timp, transformată într-o amintire cu marginile tocite. O poveste rămasă însă în suspensie continuă să producă întrebări mult timp după ce oamenii implicați au plecat. În „Adam și Eva”, aceste…
-
Între timp…
Uneori s-au schimbat tocmai acele lucruri despre care spuneai, cu o convingere admirabilă, că nu se vor schimba niciodată. Avem, în general, o idee destul de teatrală despre schimbare, căci ne imaginăm revelații, despărțiri definitive, începuturi spectaculoase și decizii luate într-o lumină potrivită. Viața reală are, totuși, mai puțin simț…
-
Cercul poeților dispăruți
Dar poate cea mai sigură probă a pasiunii rămîne perseverența ei în singurătate. Există un moment în orice preocupare sinceră în care dispare publicul.
-
Autopsia Mădălinei
De aproape un secol, pe banca acuzaților s-au perindat, pe rînd, Puiu Faranga, Policarp, doctorul Ursu, mama lui Madeleine și, uneori, însuși Liviu Rebreanu. Fiecare generație și-a redactat propriul rechizitoriu, fiecare critic și-a pronunțat propriul verdict, dar aproape nimeni nu s-a întrebat cine este, de fapt, judecătorul. Pentru că acesta…
-
De bun-simț și de prost gust
Fără critică n-am avea știință, fiindcă nicio ipoteză nu și-ar întîlni contradicția, n-am avea democrație, fiindcă puterea s-ar confunda rapid cu infailibilitatea, n-am avea nici măcar prietenie autentică, fiindcă singurii oameni care nu ne contrazic niciodată sînt, de regulă, cei care au încetat să ne mai asculte.
-
Celui mai iubit profesor al nostru, domnul Grigore Băjenaru
Și, paradoxal, tocmai această vulnerabilitate l-a făcut și mai simpatic în ochii mei. Toate temerile sale pornesc dintr-o singură dorință: aceea de a fi un profesor bun. Nu se teme pentru propria imagine, ci pentru elevii săi, pentru felul în care îi va influența și pentru responsabilitatea pe care o…
-
Prea devreme, prea tîrziu
Nu mă refer la infantilitate sau la refuzul de a crește, ci la capacitatea de a rămîne deschis în fața lumii. De a te mai mira. De a te bucura fără să ironizezi imediat bucuria respectivă. De a privi în jur fără nevoia compulsivă de a transforma totul într-o analiză.…
-
Nimic nou sub soare
Dar, desigur, nu ne place să ne gîndim la noi înșine ca la niște ființe previzibile. Preferăm varianta în care sîntem complecși, nuanțați, greu de descifrat. Și probabil că sîntem. Doar că această complexitate se manifestă, în mod curios, prin repetarea foarte consecventă a acelorași tipare.
-
Cînd nu vom mai fi copii…
Filmul urmărește mai multe povești care se întrepătrund, toate gravitînd în jurul aceleiași idei: plecarea. Occidentul nu e prezent aproape deloc ca spațiu real, ci ca proiecție, un loc în care „se poate”. Personajele nu trăiesc neapărat în România, ci într-un fel de anticameră a plecării, unde fiecare relație, fiecare…
-
E(c)lipsă de sens
Viața are un mod al ei de a se întîmpla, complet independent de planurile noastre, iar noi obișnuim să credem că identitatea noastră e un obiect fix, ca o piesă de mobilier pe care o pui într-un colț și rămîne acolo. Identitatea o percep, totuşi, ca pe un proces. O…