Categorie: să vezi și să nu crezi!
-
Că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti
Totuși, adevărata idee fundamentală care a dictat majoritatea operelor și studiilor lui Eco se regăsește la cîteva paragrafe distanță, unde afirmă că „omul este, prin natura sa, un animal fabulator”. Prin conceptul de homo fabulator înțelegem că omul care povestește, inventează ficțiune, nu folosește această aptitudine în totalitate pentru simplu…
-
De amorul filmului
„Nuovo Cinema Paradiso” din 1988 al lui Giuseppe Tornatore devine unul dintre cele mai iubite filme despre magia filmului și nu numai, deoarece pare că este realizat strict pentru publicul care nu a înțeles pînă acum dragostea cineaștilor pentru cinema. Acest fapt i se datorează în mare parte poveștii care,…
-
A fost sau n-a fost Catharsis?
După ce am asistat pe margine timp de patru zile la schimburi de idei, cursuri de montaj și ore lungi de filmări din cadrul primei ediții a Atelierului de film de scurtmetraj Catharsis 2026, a venit, într-un final, momentul mult aşteptat de a viziona produsul imaginației participanților noştri şi, inevitabil,…
-
Am nevoie de un „sedaTIFF”
Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) este primul și, totodată, cel mai mare festival de film de lungmetraj din România, care are loc anual în Cluj-Napoca. Din 2002 încoace, TIFF-ul adună cinefili, cineaști, cinefagi sau pur și simplu adepți ai artei pentru cîteva zile pline de evenimente cinematografice, și nu…
-
„Eu nu am trăit. Am murit de cîteva ori”
Comedia neagră „Harold and Maude” începe cît se poate de pertinent în a dezvălui personalitatea și povestea lui Harold. Hal Ashby pornește călătoria cu un cadru lung, fără montaj, care urmărește pantofii viitorului protagonist, care se mișcă cu o anume grație, își pune o placă la patefon, își scrie numele…
-
Don’t cry for me… Brazil
Lansat în 1985, „Brazil” este, pe de-o parte, cel mai ambițios, mai inteligent și mai bun film al lui Gilliam. Pe de altă parte, este cel mai „1984-esque”, orwellian, „kafkaesque” film văzut de mine pînă acum și cred că singurul pe care îl voi vedea. În cele aproape două ore…
-
Cînd nu vom mai fi copii…
Filmul urmărește mai multe povești care se întrepătrund, toate gravitînd în jurul aceleiași idei: plecarea. Occidentul nu e prezent aproape deloc ca spațiu real, ci ca proiecție, un loc în care „se poate”. Personajele nu trăiesc neapărat în România, ci într-un fel de anticameră a plecării, unde fiecare relație, fiecare…
-
Dialog filmologic. „Cazul Samca”
Iubiți cineaști și cinefili, vă invităm la un schimb de opinii despre un nou film românesc care încă rulează în cinematografele din țară, „Cazul Samca” (2026, r. Horia Cucută și George ve Gänæaard), în care sînt expuse două perspective, din domeniul literaturii (autoare – Sarah Corniș) și al cinematografiei (autor…
-
Niciodată nu este prea tîrziu
Ideea proiectului „Buena Vista Social Club” reprezintă un omagiu adus erei muzicale cubaneze de dinainte de revoluție. Totodată, este testamentul trupei ai cărei membri nu credeau că vor mai ajunge să cînte vreodată în lumina reflectoarelor. Ibrahim Ferrer a fost descoperit de către Ry Cooder într-o perioadă în care acesta…
-
De ce plîngem la filme?
Astfel, zilele trecute am fost să vizionez la cinematograf două filme de la care am avut mari așteptări: „Sentimental Value” (original: „Affeksjonsverdi”; r. Joachim Trier) și „Hamnet” (r. Chloé Zhao). Ambele fac parte dintr-o categorie fictivă, amplasate de mine ca fiind filme de plîns. Însă ambele filme fac parte, la…