Realizarea unei producții cinematografice nu a fost niciodată o sarcină ușor de îndeplinit și poate fi destul de dificil să știi cu adevărat ce presupune aceasta. De aceea, există cîțiva pași universali pe care orice regizor în devenire îi poate folosi pentru a realiza un film. Desigur, acest scurt ghid nu este un manual de instrucțiuni și nici o rețetă de succes pentru a realiza o exorcizare corectă („The Exorcist” (1973)), căci fiecare proces de creație este diferit de la artist la artist.
Pasul I: Ideea
Totul începe cu o idee. Fie ea simplă sau complexă, aceasta reprezintă fundația oricărei creații artistice (și nu numai), căci pe baza acesteia se va construi proiectul în continuare. Ideile apar neașteptat în mințile oamenilor. Unii consideră că sînt trimise de cineva mai presus de noi, ca un dar divin (sacrul) sau pur și simplu se nasc din evenimente trăite sau văzute (profanul). Oricare ar fi motivul sau cauza apariției acestor idei este important ca fiecare fragment să fie păstrat cu atenție pentru a nu se pierde.
David Lynch (regizor american „suprarealist”; „Twin Peaks”, „Mulholland Drive”, „Eraserhead”) descrie în cartea sa, „Catching The Big Fish”, cum ideile sînt ca pescuitul peștelui. Acestea apar dacă stai în liniște și le pescuiești cu o undiță. Ideile complexe înoată în adîncuri, deci este necesară o mai mare răbdare în prinderea lor.
Lynch folosește o altă metaforă, asociind ideile cu niște semințe care așteaptă să crească și să devină o piesă de artă. Rostul acestor semințe este de a se dezvolta în ceva mai măreț decît starea lor inițială. Acesta susține că semințele care vor deveni filme durează mai mult timp ca să se dezvolte. Așadar, este important ca regizorul să se întoarcă la ideea care se dezvoltă treptat și să nu se abată de la aceasta.

Pasul II: Scenariul
Odată prins peștele cel mare, acesta trebuie așezat pe hîrtie. Scrierea scenariului este un moment foarte important, căci cu ajutorul acestuia filmul va prinde formă și va putea fi folosit ca instrument de coordonare de către actori și de către întreaga echipă de producție. Scenariul este un fel de GPS, menit să îndrume, într-o primă fază. Însă, scenariul trebuie să conțină o poveste care să transmită un mesaj viitorului public. Mesaj ce va fi transmis prin intermediul actorilor și al multitudinilor de cadre prezente de-a lungul peliculei. Astfel, se naște o întrebare retorică: „Cum se scrie un scenariu de succes?”. Desigur, nici la această întrebare nu există un răspuns clar.

Akira Kurosawa (regizor și scenarist japonez; „Seven Samurai”, „Ikiru”, „Yojimbo”), într-un interviu, susține că scrierea unui scenariu este precum urcatul unui munte. Primul lucru de făcut atunci cînd escaladezi este de a nu te uita la vîrf, ci să te concentrezi pe următorul pas din fața ta. Dacă te uiți mereu la vîrf, vei deveni tot mai stresat și mai frustrat de distanța care mai trebuie parcursă.
Kurosawa adoptă procesul scrierii unui scenariu ca un ritual lent, care se întinde pe o anumită perioadă de timp și care necesită multă răbdare. Acesta consideră că trebuie să faci un efort pentru a putea percepe acest proces nu ca ceva dureros, ci ca o rutină.
Contrar sfatului dat de Akira Kurosawa, John Hughes (scenarist american; „Home Alone”, „The Breakfast Club”, „Ferris Bueller’s Day Off”) este un exemplu de scenarist de succes care obișnuiește să creeze povești într-un timp foarte scurt. Stilul de creare al acestuia era să scrie „pe bandă rulantă”, fără a se gîndi la ceea ce așterne pe hîrtie, lăsîndu-se surprins pe parcurs.
Hughes știa cum începe filmul și cum se termină, lăsînd la o parte restul evenimentelor, căci bazele scenariilor sale sînt personajele. Acesta adaugă faptul că nu evenimentele sînt centrul acțiunii, ci personajele ce trec prin acestea. De aceea, personajele trebuie să fie cît mai reale și mai sincere cu putință, ca povestea să fie memorabilă.

Pasul III: Conceperea imaginilor
Un film reprezintă o succesiune de imagini, așadar un regizor are datoria să își creeze modul în care imaginile vor fi așezate pentru a forma un produs final. Cea mai folosită metodă pentru a forma un plan al filmărilor este desenarea cadrelor (în engleză: storyboard). Storyboard-ul este o modalitate de vizualizare a scenelor și un mod de a reda ceea ce regizorul își dorește să redea publicului. Pentru cei care consideră că nu au talent la desen, un storyboard poate fi realizat și prin fotografierea modului în care vrei să filmezi. Acest pas necesită o mare atenție asupra viziunii, căci aceste storyboard-uri nu se vor asemăna în totalitate cu produsul final.
Unul dintre cei mai renumiți regizori care folosesc această metodă este Steven Spielberg (regizor american; „Jurassic Park”, „Schindler’s List”, „Jaws”), care subliniază faptul că storyboard-urile nu ar trebui să limiteze creația artistică, respectînd exclusiv desenele. Spielberg încurajează folosirea acestor desene pentru a schița în mare parte compoziția și, bineînțeles, conceptul.


Pasul IV: Distribuția și echipajul
Asamblarea unei echipe este momentul în care filmul nu mai este doar al regizorului. Chiar dacă acesta este „părintele” proiectului, fiecare participant va avea o bucățică din viitorul film. De aceea, alegerea unei echipe care să fie pe aceeași lungime de undă cu ideea de la care a pornit totul este esențială. Totuși, contează ca echipajul să fie ales și pe baza lucrărilor realizate în trecut, pentru a putea observa nivelul de profesionalism. Alegerea distribuției nu ar trebui grăbită, pentru a putea găsi actorii capabili să facă față respectivelor roluri. Filmul este al regizorului, acesta trebuie să aleagă cea mai bună echipă pentru filmul său. Stanley Kubrick simțea că lucratul cu o echipă necesită cîteva zile de acomodare, căci „este ca atunci cînd te dezbraci în fața a 50 de persoane”.
Pasul V: Locurile de filmare
Alegerea locului de filmare trebuie să fie în concordanță cu povestea scenariului. Nu poți plasa un western cu John Wayne în mijlocul unui oraș asiatic sau un film despre Egiptul Antic în Groenlanda. Chiar dacă vrei să realizezi un film suprarealist (care îți oferă multe posibilități absurde), tot nu vei reuși să exprimi credibilitate. Filmările pot avea loc într-un studio sau într-o anumită locație, deci este necesar să întocmești un plan prin care să poți realiza fiecare cadru pe care vrei să-l oferi spectatorilor. Este de luat în considerare ca locul să fie unul accesibil și pentru restul echipajului, căci crearea unui film se realizează cu multă aparatură (lumini, camere de filmat, microfoane etc.).
Pasul VI: Filmatul
Totul se rezumă la acest pas, un fel de moment al adevărului. Asemenea unui examen, înveți cîteva luni pentru acesta și vine momentul în care trebuie să dai tot ce ai mai bun. Filmatul este partea în care abilitățile regizorale sînt cele mai evidente în rîndul echipei de producție, căci acesta este momentul în care trebuie să se afirme cel mai mult. Metaforic vorbind, procesul de filmare reprezintă transpunerea viziunii regizorului prin intermediul artei, folosită de mulți artiști ca fiind una din modalitățile prin care cineva poate atinge nemurirea. Poeții cunosc nemurirea prin poeme, muzicienii prin compoziții muzicale, iar regizorii prin creațiile cinematografice. Întorcîndu-mă la David Lynch, acesta considera că nimeni nu moare cu adevărat, ci totul este conectat cu ajutorul conștiinței.
Pasul VII: Postproducția
Un ultim mare pas este momentul în care se pune filmul cap la cap, în această etapă de postproducție. Filmările sînt deseori modificate prin tăierea anumitor secvențe, schimbarea gradientului de culoare și multe alte schimbări care sînt inevitabile în faza respectivă. În cele mai multe cazuri, acest pas poate dura un timp mai îndelungat, căci se finisează filmul conform standardelor regizorului. Un aspect important adăugat în această etapă este coloana sonoră, care este un mediator între imagine și sunet. Aceasta poate fi formată din melodii ale unor diferiți artiști sau creații muzicale create special pentru film. Doi dintre cei mai cunoscuți astfel de compozitori sînt John Williams („Star Wars”, „Indiana Jones”, „Harry Potter”) și Hans Zimmer („Interstellar”, „Gladiator”, „Dune”).


După toți acești pași, filmul este realizat, dar sfîrșitul este încă departe. Arta necesită multe sacrificii și compromisuri, iar acestea sînt nelipsite în cadrul realizării unui film. După cum am început acest articol, nu există un ritual anume în care se poate realiza un film. Însă doar prin învățare și eșecuri poți să îți definești stilul. Martin Scorsese sfătuiește tinerii regizori să își creeze propria industrie, să adopte o viziune unică și să nu se limiteze doar la metode tradiționale. Paradoxal, aceste sfaturi pot fi folosite și în viața de zi cu zi, căci nu oricînd realizezi un film.

Lasă un răspuns