De la originile sale, gamingul a evoluat foarte mult. În prezent, industria jocurilor video este mai mare, mai profitabilă și se dezvoltă mai rapid chiar și decît cea a cinematografiei. Aceasta este o industrie creativă, care generează locuri de muncă și produce produse destinate relaxării, distracției și ocupării timpului liber.

Evoluția rapidă a gamingului

În vremea primelor calculatoare, jocurile video erau foarte simple și erau create pentru a le demonstra puterea computațională, dar, începînd cu jocul Tennis for Two (1958), jocurile video au devenit divertisment. Apoi au urmat sălile de jocuri arcade, unde și-au avut originile clasicii: Pac-Man, Donkey Kong, Space Invaders, Pong, Q*bert, Asteroids, Tekken, Street Fighter, Frogger etc.

Într-un final, au apărut consolele: Nintendo, Atari, SEGA. Inițial, jocurile video pe consolă au fost foarte simple din cauza limitărilor electronice: doar cîteva culori, puține obiecte afișate pe ecran, mișcarea obiectelor era limitată, iar grafica era exclusiv 2D, aceasta în anii ’80, pentru că în 1995 jocurile 3D pe consolă au devenit posibile cu lansarea pe piață a PlayStation 1, urmînd ca în 1996 să fie mai rafinate pe consola Nintendo 64.

Concomitent cu dezvoltarea consolelor, jocurile video pe calculator au devenit tot mai avansate în aceeași manieră: inițial 2D sau doar text, apoi 3D. Un salt foarte mare îl reprezintă jocurile Wolfenstein 3D (1992) și, lansat după un an, Doom. Acestea, deși tehnic vorbind sînt jocuri 2D, au reușit să creeze iluzia că jucătorul se află într-o lume tridimensională. După încă un an de la lansarea Doom, pe piață a apărut Quake (1996), care chiar era 3D și avea și caracteristici multiplayer, apoi Unreal Tournament (făcut de Epic Games, creatorii jocului Fortnite!), care avea foarte multe moduri de joc multiplayer.

În doar cîțiva ani, dezvoltatorii de jocuri video au reușit să își transpună imaginația în artă fără a fi constrînși, pentru că majoritatea limitărilor computaționale au fost abolite: jocurile 2D cu palete limitate de culori au devenit jocuri 3D cu grafică realistă.

Gamingul în prezent

Cu timpul, s-au format companiile AAA („Triple A”), care au foarte mulți angajați și produc jocuri de înaltă calitate. Cîteva exemple de companii ar fi: EA, Ubisoft, Epic Games, Activision Blizzard, Rockstar Games, Nintendo etc., iar jocurile dezvoltate de acestea sînt fie creații monumentale (Red Dead Redemption, Overwatch etc.), fie titluri noi dintr-o serie consacrată (GTA, Assassin’s Creed, Uncharted etc.), fie jocuri lansate anual (Call of Duty, Battlefield, FIFA etc.). Totuși, în prezent industria de jocuri AAA este într-o criză a vîrstei mijlocii, dictată de lăcomia acționarilor și a directorilor executivi.

În primul rînd, situația jocurilor lansate anual este îngrozitoare: dezvoltatorii încearcă să vadă cîți bani pot să ceară pentru cît mai puțin efort depus. Jocurile sînt pline de microtranzacții, nu sînt optimizate și conțin erori în cod. De exemplu, noul joc lansat anual din franciza Call of Duty, cu titlul Call of Duty: Black Ops 7, s-a lansat într-o stare groaznică și plină de buguri, iar campania singleplayer este cea mai oribilă de pînă acum. Mai departe, jocul costă 70 de euro în loc de standardul de 60 de euro. Nu sînt de acord cu genul acesta de jocuri, fiindcă lansarea anuală a unui joc scump și oprirea serviciilor de întreținere a antepenultimului joc din serie mi se pare o practică anticonsumator.

În al doilea rînd, lăcomia a atins cote maxime. Nu toate jocurile trebuie să conțină un battle pass, care exploatează psihologia umană prin frica de a rata, nu trebuie ca prețul jocurilor să crească de la 60 la 70 de euro din cauza „inflației”, nu trebuie să existe diferențe la nivel de gameplay între jucătorii din „standard edition” și „deluxe edition”. Nu ar fi surprinzător ca jocurile să fie vîndute cu abonament lunar sau să conțină reclame, ca jocurile de pe telefon. Un prim exemplu ar fi abundența de accesorii scumpe din Fortnite, dar un alt exemplu mai recent ar fi lansarea din 5 iunie a consolei Nintendo Switch 2, care, pe lîngă că nu se află la același standard ca și consolele din generația a 9-a (PlayStation 5, Xbox Series X), jocurile costă 70 de euro, iar pentru jucarea celor de pe Nintendo Switch, cu care este compatibilă, este necesară cumpărarea unui „upgrade pack”.

În al treilea rînd, dezvoltatorii sînt suprasolicitați. Aceasta este ceva normal în ultimele momente din crearea unui joc video, însă, în prezent, a devenit ceva care se întîmplă pe toată durata procesului de creație. Perioadele de „crunch”, în care angajații ajung să lucreze pînă la peste 80 de ore pe săptămînă, de obicei neplătite în totalitate, pentru a depăși un termen-limită, și „development hell”, atunci cînd proiectul rămîne blocat pe termen nelimitat din cauza unor probleme majore, cum ar fi idei contradictorii despre mecanicile de joc, lucru care duce adesea la abandonarea proiectului sau la un produs final foarte diferit, trebuie să se reducă. De exemplu, nu este confirmat, dar este aproape sigur că acestea sînt cauzele pentru care GTA VI nu s-a lansat deja. Trebuia să apară la sfîrșitul anului 2025, dar publicarea a fost amînată pentru 19 noiembrie 2026.

În concluzie, lăcomia industriei de jocuri video AAA este evidentă și nu mai poate fi îndepărtată, decît printr-o criză economică majoră. Dar să nu cădem în disperare, deoarece, cu cît au devenit mai accesibile uneltele pentru dezvoltarea jocurilor, cu atît mai multe persoane au început să le creeze. Acestea sînt jocurile indie, care nu sînt constrînse de deadline-uri, buget, așteptările fanilor și convențiile gamingului, iar anul acesta au avut foarte mult succes. Doar cîteva jocuri populare lansate în 2025 ar fi: Hollow Knight: Silksong, Clair Obscur: Expedition 33, Hades II, Blue Prince, R.E.P.O., Schedule I, Split Fiction, White Knuckle.

Speranțe pentru gamingul din viitor

Pe viitor, gamerii speră ca defectele industriei AAA să se rectifice și ca jocurile indie să continue să urmeze drumul lor de pînă acum, iar uneltele și cunoștințele necesare pentru a le crea să devină tot mai accesibile. În plus, sper ca realitatea virtuală să devină mai accesibilă ca preț și să se pună mai mult accent pe dezvoltarea de jocuri video de calitate în acest mediu, nu doar experiențe scurte sau experimentale.

În orice caz, gamingul nu va muri niciodată, nici măcar inteligența artificială nu cred că va avea o influență prea mare asupra sa. Cel mult, industria va deveni saturată din cauza dimensiunii sale și a cantității mari de jocuri video lansate, însă, chiar și așa, calitatea va ieși mereu la suprafață.