Întîi ianuarie 2026, astăzi. E impresionant să te gîndești că toți cititorii acestui articol au trăit această zi, care inevitabil va deveni o altă zi din istorie la un moment dat. Însă, nu mulți dintre noi își vor aminti în totalitate ce au făcut la sărbătoarea trecerii. De aceea, propun o scurtă istorie a tradițiilor legate de Anul Nou și trecerea dintre ani.
Așa cum „toate drumurile duc la Roma”, în același mod multe din lucrurile pe care le avem/sărbătorim astăzi vin din timpul Imperiului Roman. Iulius Caesar a stabilit ziua de 1 ianuarie în anul 46 î. Hr. ca fiind data la care să înceapă anul. Această zi a fost dedicată de către romani zeului Ianus, zeu de la al cărui nume provine numele lunii ianuarie. Secole mai tîrziu, în 1691 este realizată stabilirea religioasă a zilei de întîi ianuarie ca început de an, de către Papa Inocențiu al XII-lea.
Însă, pînă la stabilirea dății de către romani, omenirea sărbătorea deja trecerea dintre ani. Unele inscripții afirmă faptul că se sărbătorea, în urma unei religii păgîne, undeva în mileniul al II-lea î.e.n. de către babilonieni undeva pe la mijlocul lui martie. În epoca contemporană, Anul Nou este sărbătorit în noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, numită de unele popoare ca revelion (franceză: Réveillon).
Revelionul, de regulă, reprezintă o cină lungă în cadrul unei petreceri ce are loc toată noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie. Însă, în unele țări (Belgia, Brazilia, Portugalia, Franța; regiunile francofone etc.), revelionul este o masă ce are loc în data de 24 decembrie, numită Réveillon de Saint Noël.
Numele acestei mese, revelion, provine din limba franceză de la verbul se réveiller (a se trezi), pentru că tradiția constă în a sta treaz pînă la miezul nopții sau pînă spre dimineață.
În ceea ce privește alimentele prezente la masa de revelion, acestea sînt, în general, cît mai de lux. În unele țări se servesc aperitive din stridii, homar sau foie-gras.
În SUA este folosită carnea de curcan, iar în România este tradițională carnea de porc, dar se pot întîlni și preparate din pește. Iar băutura rafinată nu ar trebui să lipsească (vinul și șampania).
În funcție de regiune, există o multitudine de tradiții și superstiții de Anul Nou. De exemplu, în Grecia este realizată o prăjitură tradițională în care sînt puși bani. Cel care va găsi banii, se spune că va avea parte de bucurie tot anul. Această tradiție este folosită și în unele regiuni ale României. Spaniolii mănîncă cîte 12 boabe de struguri pentru noroc, cehii au obiceiul de a mînca supă de linte, iar unii evrei mănîncă mere unse cu miere, pentru ca noul an să fie unul dulce.
În România nu se aruncă nimic din casă în prima zi din an, pentru a „nu-și arunca norocul”. De asemenea, se practică tradiția mersului cu plugușorul (pentru a vesti Anul Nou), sorcova (pentru a ura un an nou fericit) și cu „capra” (pentru a alunga relele). În noaptea de Anul Nou se face cît mai mult zgomot cu ajutorul artificiilor, petardelor sau clopotelor pentru a alunga spiritele rele, tradiție care se practică în majoritatea colțurilor lumii.
Aceste cîteva rînduri de mai sus sînt tradiții formate de-a lungul a sute de ani. Așa cum am menționat în primul paragraf, nu mulți dintre noi ne vom aduce aminte ziua de întîi ianuarie 2026, dar cu siguranță ne vom aminti tradițiile și superstițiile acestea. De ce? Pentru că asta înseamnă tradiția, transmiterea unor obiceiuri, credințe de la o generație la alta. Fie ele cît de absurde sau neverosimile, respectarea acestora face sărbătorile mai memorabile în plan general. În plan personal, oamenii cu care îți petreci trecerea dintre ani sînt cei care fac o sărbătoare memorabilă.
Un An Nou cît mai prosper!
Lasă un răspuns