Acum că am intrat într-un nou an (Bine ai venit, 2026!), este momentul potrivit să reflectăm la ce am cîștigat și pierdut în anul 2025, un an plin de evenimente notabile din lumea cinematografiei.

În urma măsurătorilor realizate de-a lungul anului, premiul celui mai profitabil film de anul acesta îi revine animației chineze „Ne Zha 2” (r. Jiaozi; distribuitor Beijing Enlight) care a strîns la box-office suma de 2.215.690.000 de dolari, cu 516.826.184 de dolari mai mult față de fruntașul listei din 2024 („Inside Out 2”), devenind cel mai profitabil film animat realizat pînă în prezent. Urmat de două filme marca Disney: „Zootopia 2” (r. Jared Bush, Byron Howard) cu 1.422.363.662 de dolari și „Lilo & Stich” (r. Dean Fleischer Camp) cu 1.038.027.526 de dolari.

Lista continuă cu producții de la distribuitori de renume, precum: Warner Brothers („A Minecraft Movie”, „Superman”, „F1”), Universal („Jurassic World Rebirth”, „How To Train Your Dragon”) și multe altele. Se poate spune că anul 2025 a fost unul prosper pentru lumea filmului animat și nu numai, mai ales că „Ne Zha 2” a devenit și cel mai profitabil film într-o limbă străină (nonenglez).

În privința festivalurilor de film, 2025 s-a bucurat de a 78-a ediție a Festivalului de la Cannes, unde marele cîștigător (premiul Palme d’Or) a fost acordat filmului iranian „It Was Just an Accident” (r. Jafar Panahi). Ediția cu numărul 75 a Festivalului Internațional de la Berlin a decernat Ursul de Aur filmului norvegian „Dreams (Sex Love)” (r. Dag Johan Haugerud) și a 50-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Toronto (TIFF) a acordat al său premiu People’s Choice Awards filmului „Hamnet” (r. Chloé Zhao).

Să nu omitem și performanțele filmelor românești de anul acesta. 2025 a venit cu cel mai scump film românesc de pînă acum, „Cravata galbenă” (r. Serge Ioan Celibidachi) cu un buget de 20 de milioane de euro, care a stîrnit un val de mîndrie națională, controverse, dar și o dorință a românilor de a merge la cinematograf. Deja faimosul regizor român, cunoscut și aclamat pe plan internațional, Radu Jude, ne încîntă/oripilează cu două filme noi: „Kontinental ’25” și „Dracula”, iar Tudor Giurgiu ne prezintă un capitol de istorie cu filmul său artistic, dar și semidocumentar, „Pădurea de molizi”.

Din păcate, ca în fiecare an, am pierdut mulți artiști valoroși în anul 2025. Printre aceștia se numără David Lynch (regizor: „Mulholland Drive”, „The Elephant Man”, „Blue Velvet”), Gene Hackman (actor: „The Conversation”, „The Royal Tenenbaums”, „The Unforgiven”), Robert Redford (actor: „All the President’s Men”, „Out of Africa”, „The Sting”), Diane Keaton (actriță: „The Godfather”, „Annie Hall”, „Manhattan”), Rob Reiner (regizor: „When Harry Met Sally”, „Stand By Me”, „Misery”).

Se spune că „Viața bate filmul!”, idee cu care nu sînt de acord în totalitate. Din multitudinea de roluri pe care arta cinematografică le are în lumea oamenilor, unul dintre cele mai importante este acela de a prezenta povești reale sau ficționale, create de oameni pentru oameni, căci viața și filmul se află pe aceeași lungime de undă. Anul 2025 a venit cu multe pierderi, dar generațiile se schimbă mereu. Desigur, anul a venit și cu un avans tehnologic imens, prezentînd lumii o nouă fațadă a inteligenței artificiale, care în aparență reprezintă o metodă mai simplă și eficientă de a crea conținut. Însă, care este limita dintre creația omenească și creația realizată în totalitate de un computer?

Schimbarea în lumea filmului este inevitabilă, gîndindu-ne că arta filmului este încă nouă. Frații Lumière au pus bazele cinematografului în anul 1895, acum 130 de ani. O perioadă relativ scurtă față de restul artelor. Nu ar trebui ca schimbarea să fie un motiv de frică și nici un impediment în realizarea unor producții, dar practica folosirii IA în artă poate avea multe consecințe.

Chiar dacă contrariul îmi indică altceva, optimistul din mine este destul de sigur că un robot nu va putea realiza prea curînd un nou „Citizen Kane”, „The Godfather” sau chiar „Home Alone”.