Contul meu curent de pe Steam datează doar din 24 ianuarie 2022 și, cu toate acestea, am reușit să acumulez 80 de jocuri dintre care 20 încă sînt nejucate. Nu m-am atins de un sfert din jocurile pe care le-am cumpărat! Dacă extrapolăm aceste date pentru alți utilizatori ai platformei cu vechime mai mare, vom vedea niște statistici șocante. Aceasta se întîmplă și în alte medii: cumpărăm cărți pe care nu le citim, salvăm filme și seriale în watchlist pe platformele de streaming doar pentru că poate le vom viziona vreodată, dar nu o facem niciodată, nici măcar cînd avem timp. 

Din păcate, acesta este adevărul, jocurile video concurează pentru timpul nostru împreună cu filmele, școala și celelalte hobbyuri și nu le vom putea juca niciodată pe toate. Chiar și atunci cînd avem timp liber, majoritatea alegem să reexperimentăm media care ne-a plăcut (revizionăm aceleași filme, rejucăm aceleași jocuri), în loc să reducem stocul restant care veșnic ne așteaptă în bibliotecă, pe watchlist, în wishlist, instalat pe calculator sau pe platformele de streaming.

De ce se întîmplă aceasta?

Dacă în 2015 s-au lansat doar 2800 de jocuri pe platforma Steam, în anul 2026 acest număr a ajuns la 21000! Acesta este un fenomen natural care a fost produs deoarece promisiunile profitului au format foarte multe companii mari (Triple A), iar persoanele individuale, creatorii indie, au avut acces la tot mai multe unelte pertinente necesare creației de jocuri (motoare de joc, programe de desenare și modelare 3D etc.) și informații despre programare, „desecretizîndu-se” treptat acest domeniu. Deci, este mai ușor ca niciodată ca o persoană să creeze un joc video, să îi facă publicitate și să îl împărtășească unui public de milioane de internauți, ceea ce este un lucru bun, în general, dar nu ne ajută în situația aceasta.

Fix această permisivitate de creație liberă stă la baza cantității copleșitoare de jocuri video restante din bibliotecile noastre, iar frica de a rata, FOMO (de la „fear of missing out”), ne presează să adunăm impulsiv cît mai multe. Cine știe cînd va mai fi la fel de redus acest joc pe care voi dori cîndva să îl joc? De exemplu, recent, cu ocazia aniversărilor jocurilor Half-Life și Half-Life 2 de 25, respectiv 20 de ani, acestea au fost oferite pe gratis. Cum să ratăm această ofertă excepțională? Încă un exemplu, tot recent am cumpărat Subnautica redus la 7 euro de la 30. Nu plănuiesc să îl joc nici măcar la vară, nu am timp, dar cîndva poate voi avea și nu va mai trebui să vînez reduceri.

În ciuda faptului că avem biblioteci masive de jocuri neatinse, chiar și cînd ne dorim să încercăm ceva nou, să diminuăm stocul restant, intervine fenomenul de paralizie a deciziei: avem prea multe opțiuni, timpul nostru este prețios și nu dorim să îl pierdem jucînd ceva ce nu ne va plăcea, așa că mai bine ne întoarcem la ceea ce ne este deja confortabil.

Mai bine să ratezi

Nu se mai poate așa. Cu puțină disciplină și autocontrol, consider că ne putem abține de la cumpăratul impulsiv. Desigur, ofertele rare pot fi o excepție, dar pentru celelalte jocuri video, mai ales cele care se reduc des, nu trebuie să dăm bani doar ca să adune praf digital pe ele. Recomand folosirea platformei steamDB pentru a vedea istoricul reducerilor pentru jocurile care ne interesează și pentru a putea lua decizii financiare responsabile.

O altă metodă ar fi încercarea adoptării unei mentalități indiferente, a unui stoicism față de presiunea generată de stocul restant și oprirea forțată din a adăuga material suplimentar la acesta, ceea ce ar ajuta la minimizarea presiunii și l-ar transforma cu adevărat, în subconștientul nostru, într-o listă de opțiuni distractive pentru cînd sîntem plictisiți, nu o listă de obligații. Ușor de zis, greu de făcut.

Jocurile video sînt create pentru a fi jucate, așa cum cărțile sînt pentru a fi citite și filmele pentru a fi vizionate. Chiar dacă ne dorim să le experimentăm pe toate, nu vom reuși niciodată într-o singură viață. Așa că mai bine să ne respectăm timpul și să ne bucurăm treptat de cele care ne interesează mai mult. Pînă la urmă, acestea nu trebuie bifate, ci jucate, trăite.